Istoric

istoricÎn perioada năvălirilor barbare (sec al VI-lea), drumul Dobrogei median, pe care era situată cetatea Ulmetum şi castrul roman de la Pantelimonul de Jos, au avut mai mult
de suferit decât restul teritoriului. Începând din secolul al XV-lea, după instaurarea ocupaţiei otornane, aşezările rura­le din această zonă, îşi vor continua existenţa şi în puţinele documente cunoscute şi cercetate, pentru acestă perioadă( secolul XVI- XVII) le vom găsi cu alte denumiri.


Ionescu Dobrogeanu arăta în lucrarea "Dobrogea în
pragul secolului XX-lea" scrisă în anul 1904, că satul Pantelimon " a fost inflinţat, de români, pe ruinele fostului
sat tătăresc Ceatal Orman (furca pădurii sau binefacerea
pădurii), distrus în războiul din 1855; aici era reşedinţa Hanului tătarilor dobrogeni; satul este la 14 km spre sud-est de Şiriu, pe părâul Ceatal Orman, într- o poziţiune sălbatică, care amintesc călătorului pustietatea de odinioară a Dobrogei şi pe fundul văii, la răspântia a mai multor drumuri, loc de adăpost al tâlharilor de altă dată."
Localitatea Călugăreni este cunoscută cu numele de Caceamac, care inseamnă "ascuns", probabil datorită situării
într- un spaţiu des împădurit.
Satul Nistoreşti este cunoscut cu numele Chiuciuc Chiei, care în traducere inseamnă "satul mic", dar în unele
documente îl mai consemnează şi cu numele de Kocil,
Kociulu-Bey, Kuci-Bey.


Locailtatea Pantel monu de Jos, nu apare consemnată în documente turceşti cercetate până în prezent.
Şi în sfărşit satul Runcu este consemnat cu numele de "Terzichioi" care inseamnă, "satul croitorului", dar în unele documente apare şi cu numele de "Kucinc-Terzi", "Aveli‑ Muşa" şi "Terzi-Fakih".
După revenirea Dobrogei la patria- rnamă, în anul 1878, aici au început să vină colonişti din zonele limitrofe, în special din judeţele Ialomiţa şi Buzău. Însâ, potrivit existente, primii locuitori ai aşezării au fost doi transilvăneni, pe numele Căciulă şi Nicolae Pană. Aceşti au sosit pe aceste meleaguri in ziua de 27 iunie, ziua Sf.
Panteli.mon. Împreună, cei doi, au hotărât ca satul lor să se numească Pantelimon.
Coloniştii au fost împropietăriţi cu câte 10ha. de teren arabil pentru fiecare membru de familie. Pozitia satului a fost bine gândită, iar planul prevedea ca străzile să fie drepte şi paralele.
În 1892 se clădeşte o biserică cu hrarnul Sf. Pantelimon, prin contribuţia locuitorilor.
La început, şcoala a functionat într- un local improvizat (1891), cu cinci clase şi trei posturi, pentru ca în 1903 să fie construită o şcoală nouă.
Primul război mondial a zdruncinat din temelii liniştea satului, locuitorii fiind siliţi să-şi părăsească locuinţele, luând cu ei numai strictul necesar şi o parte din animale. După război, locuitorii s-au reîntors şi cu greu au reuşit să revină la normal.
Războiul a schimbat şi concepţia despre viaţă a locuitorilor, fapt ce s-a concretizat prin numărul mare de copii trimişi la invăţătură. Mulţi dintre ei devenind absolvenţi de studii superioare, iar după revenirea în localitate, cultura lor şi-a pus amprenta asupra modului de construire şi amenajare a locuinţelor. Cam în aceeaşi perioadă a luat fiinţă primele Bănci Populare cu scopul de a ajuta sătenii care aveau nevoie de bani. Acestea erau: una Pantelimonu de Jos, cu numele de "Învierea" iar alta Pantelimonu de Sus cu numele de "Sf. Gheorghe",


Satul Pantclimon a avut o viată culturală destul de activă. La Inceput, înainte de construirea Căminului Cultural, se organizau în localul scolii diferite manifestări artistice. De sărbători se organizau hore în aer liber, iar obiceurile străvechi erau respectate cu stricteţe. Invăţătorul Gheorghe Dumitru a alcătuit un cor bisericesc format din elevii clasei primare, ce a activat între anii 1925-1935. Tot în timpul perioa­dei interbelice fost înfiinţată o asociaţie cutural ­sportivă, formată din elevii şcolilor secundare, care pe lângă organizarea de serbări şi baluri susţineau rneciuri de fotbal cu echipe din satele vecine.
Satul era aprovizionat cu bunuri de larg consum prin intermediul magazineler săteşti, cu caracter universaL
Evenimentele ce au urmat după cel de-al doilea Război Mondiai au afectat viaţa locuitorilor, acestora fiindu-le confiscate animalele, uneltele agricole şî pământurile.
De la prirnele date de înregistrare a populaţiei, de la începutul secolului XX, se rernarcă cifra maximă de creştere a populatiei in anul 1912, după care urmeză o scădere continuă a populaţiei, cu reveniri demografice între 1941-1956. Faţă de perioada de maxim dernografic din anul 1970, cu 3.849 de locuitori (atunci intra in componenţa comunei şi satul Vulturul); populatia actuală este de 1897 de locuitori, iar fenomenul depopulării continuă şi in prezent. Satul Pantelimonu de Sus numără 811 locuitori, Runcu 463 locuitori, Pantelirnonu de Jos 283 locuitori, Nistoreşti 241 locuitori şi Călugăreni 99 locuitori.